Purchasing vs. Strategic Sourcing

Citeam de curand pe blogul Dr. Muddassir Ahmed, un blogger, cercetator, strateg si speaker in zona de Procurement and Operations Management, SupplyChain Management, despre diferentele dintre Purchasing si Strategic Sourcing. Gasiti mai jos punctul lui de vedere pe care il impartasesc in totalitate:

Achizitia de materiale pentru producție, vânzare sau  servicii este indispensabiala pentru fiecare business. Cu toate acestea, abordările, strategiile și implementările difera foarte mult. Suntem invatati deja sa  folosim o  mulțime de termeni cum ar fi strategic sourcing, purchasing  și procurement. Stim oare cu exactitate ce inseamna acesti termeni, aceste concepte si cand si cum sa le folosim mai eficient?

De aceea vreau sa va spun, in cateva randuri, ceva despre diferentele dintre Strategic Sourcing si Purchasing cu scopul de a clarifica notiunile si de a intelege mai bine fiecare concept in parte.

Discută cu alți colegi din diferite companii la prima Money Maker - Conferinta de achizitii in mediul privat!

Una din diferențele importante dintre Purchasing si Strategic Sourcing este că acesta din urma se extinde dincolo de achizitie și se concentrează pe convergente și pe susținerea relației dintre cumpărător si furnizor.

Strategic Sourcing este acel tip de abordare in care se  încorporează dimensiunile și capacitățile furnizorilor, cu accent pe practicile de management al calității, pe capacitățile de proces și dezvoltare, precum și pe reducerea costurilor. Mergand pe acest concept  este posibil ca in organizatie să se obțină informații exacte referitor la cel mai bun furnizor din piață spre deosebire de conceptul de Purchasing (achizitia traditionala) in care aceste  practici nu sunt neaparat urmate, ceea ce uneori poate duce la o lipsă de vizibilitate si poate aduce erori in ceea ce priveste  costurile.

Diferența generală dintre Purchasing si Strategic Sourcing  este ca in Purchasing achizitia este vazuta doar ca o tranzacție între cumpărători și furnizori, în timp ce  Strategic Sourcing  inseamna integrarea și coordonarea tuturor domeniilor de achizitie și a resurselor locale și globale cu partea financiara , resursele umane si  partea digitala, informatica, logistica  dintr-o companie. Cu toate ca pare un model de achizitie foarte complex, totusi companiile aleg sa inceapa achizitiile  de la conceptul de bază, acela de  achizitie traditionala si apoi  merg la nivelul urmator, acela global, de aprovizionare progresivă.

Motivele pentru care se face trecerea de la Purchasing la Strategic Sourcing  sunt  pe de o parte, furnizorii , resursele regionale non-existente , creșterea cooperarii dintre cumparatori și furnizori ca bază de expansiune, iar pe de altă parte, încercarea de a reduce costurile și, dacă este cazul, de a depăși anumite  perturbări din piata interna  sau restricții legale.

In trecut, top managementul nu vedea in  Strategic Sourcing un concept generator de valoare, și, prin urmare, acest domeniu a fost în întregime lipsit de investiții și inexistent  în sfera de interes în unele companii.

 În prezent, cei care detin functia de Strategic Sourcing Buyer in cadrul Departamentelor de Achizitii sunt considerati ca fiind factori de decizie.  Si mai recent,  conceptul de Strategic Sourcing a câștigat foarte mult in importanta in  special în companiile multinaționale, datorita faptului  ca acesta reduce costurile și asigura disponibilitatea resurselor pentru toate departamentele din cadrul companiei.

Iata cateva diferente intre Purchasing si Strategic Sourcing:

• Cost: in Purchasing se cauta cel mai mic pret posibil / unitatea de masura, iar  in Sourcing vorbim despre cea mai bună valoare posibilă și costul total de proprietate;
• Calitate/Cantitate : in Purchasing vorbim despre volume mari pentru a genera discount-uri, iar in Sourcing despre cea mai buna calitate posibila la cel mai mic pret;
• Abilitati: in Purchasing – negociere dura, spirit analitic, competenta, in Sourcing – negociere eleganta, rezolvare, colaborare, abilități funcționale multiple bazate pe respect reciproc și compromisuri;
• Locatie: baza de funizori cunoscuta pe plan local vs. rețea de furnizori la nivel global;
• Procedura : “ce cumparam si de la cine?”  vs. cerere și comparare cu scopul identificarii celor mai bune oferte, analizate in varianta de cost-calitate-servicii;
• Relatie: bazata pe cunoasterea partenerului de business vs. relationare intensa si sustenabila;
• Performanta furnizorului: efectiva ( atingerea de obiective prin actiuni corecte si potrivite) vs. eficienta (obtinerea de rezultate foarte bune cu eforturi minime prin actiuni corecte si potrivite);
• Abordare: reactiva pentru imbunatatirea aspectelor nefavorabile vs. proactivitate pentru evitarea aspectelor nefavorabile;

Vazand aceste diferente putem spune ca este esential sa stim ce abordare in achizitii este mai potrivita pentru fiecare organizatie. Astfel, se poate afirma că decizia depinde de mai mulți factori, iar cand bunurile, materialele si produsele necesare pot fi obținute pe plan local, ar trebui să fie preferată aceasta varianta, costurile logistice fiind salvate.

Strategic Sourcing presupune produse și servicii de calitate foarte ridicata, care este relativ scumpă. Prin urmare, atunci când dimensiunea și capacitatea unei business sau companii este mică, nu are sens ca ea să se aprovizioneze în baza conceptului de Strategic Sourcing, din moment ce costurile vor depăși cifra de afaceri. Într-un astfel de caz, în funcție de produse, metoda preferată de achiziție ar trebui să fie cea tradițională.

Sper ca  acum sunt mai  evidente diferentele dintre cele doua concepte si acum aveti o imagine  mai clara asupra lor.

Succes si spor la treaba!